rutina

prajituri de la supermarket. pixurile si creioanele violetei. dezordine. spalat pe cap o data la doua zile. multe pete. lectii lipsa. metrou dristor. 79/86 si 311. ioana. messenger. bloguri – catalin si alex. “deviant”-ul lui v. coldplay. trench-coatul gri al lui alex. camera mea verde. trandafiri ofiliti. pc fara windows. telefon nou. haine vechi. geanta minunata. cuvintele albe din fata blocului. articole si review-uri la engleza. limite si logaritmi pentru ase. oameni cu statusuri dragute (gabi teo). ceaiuri promise in carturesti. 5 lei pentru violeta. frig. esarfe lipsa. 5 lei pentru profi ca vine craciunul. 2 la analiza.

“ma mut in cosbuc”. “ma mut la filologie”. “ma mut..”. sau poate nu. si voi stiti mai bine ca mine ca nu.

moldamin

toti stiu ca am o fobie. nu-mi plac acele, nu-mi place ideea de a-mi intra ceva sub piele. si totusi, le-am suportat, toate intepaturile la care m-ai supus, la care m-ati supus. s-au strans acolo in mine seruri mai dureroase ca moldamin-ul, de care oricum nu-mi mai pasa.

mi-am construit o casa in care mi-am ascuns frica, si toate acele pe care le cumpara mama inainte, si toate injectiile pe care refuzam sa le fac. am ajuns chiar la stadiul in care ma puteam declara fericita si capabila. n-aveam mintea limpede, dar ma multumeam sa stiu ca sunt capabila sa suport si sa accept ideea ca intr-o zi o sa crape casa aia si sute de ace ma vor intepa. asa a si fost.

de atunci, am putut sa merg desculta si legata la ochi de la un capat la altul al Romanei si sa ma plimb prin liceu ca printr-un spital. am putut sa mananc mai putina ciocolata, m-am obisnuit sa o inghit rar si fara pofta.

cand ma uit inainte, nu vad decat linii negre pe tavan, care-mi deseneaza tot ce am ucis ieri. cand ma uit inainte, aceleasi maini ma trag inapoi. cand ma uit inainte, nu vad decat o incapatanare prosteasca, morbida si obositoare.

acum incerc sa aleg din atatea mizerii si jeguri pe cele mai bune, care sa-mi dea si mie un sens, o ordine, sa stearga liniile de pe tavanul ala patetic, sa ma repare intr-un fel sau sa ma piarda definitiv macar.

si tot ce am gasit a fost inca o doza de moldamin.

dupa 17 ani. sau altceva “despre destin”.

Sa te gandesti la un moment dat la toti oamenii carora le visasei ceva sau de la care nu aveai nicio asteptare si la cum s-au terminat toate povestile alea. La tot ceea ce ai vrut sa faci cu placere si n-ai facut, doar pentru ca au fost altii mai buni ca tine care te-au demoralizat in loc sa te motiveze.
Aprinde-ti o tigara imaginara (atat de imaginara incat o sa fii capabil chiar sa tragi fumul in piept) si aduna toate lucrurile pe care le ai tu in plus si in minus si incearca sa vezi ce-o sa se-aleaga de tine si nu de ei. Pentru ca e pacat ca ajungi sa traiesti pentru si prin altii, pastrandu-ti totodata egoismul. Un egoism care pana la un punct te lasa sa crezi ca daca lor le e bine, iti este si tie bine. Spun pana la un punct, pentru ca la un moment dat o sa rabufnesti si o sa-ti fie fatal (sau nu). O sa ai in jurul tau multi oameni, iar tu o sa fii impartit intre ei si vietile lor complicate. Pe unii o sa-i numesti prosti, doar pentru ca nu l-au citit vreodata pe Blaga, iar pe altii o sa ti-i faci idoli. Si fiecare o sa te lase sa crezi ca esti foarte important si ca te apreciaza foarte mult. Pana la un punct. Apoi, o sa ramai iar singur. Atat de singur incat o sa realizezi, la un moment dat, ca toata viata ta depinde de ei, de multi dintre ei. Atat.

(multumesc astfel -putin ciudat, as spune- cuiva pentru un caiet parfumat si pentru ca scrie frumos.)

papusa de plumb

copil, dulce, gretos sunt cuvinte care te definesc, sau care crezi tu ca te definesc. unde ai mai vazut copil de 1.70, cu sani si fund? inteleg, ideea de copilarie interioara, dar contrastul esenta-aparenta la tine devine .. penibil.

daca topai pe ici pe colo cu un zambet mecanic pe buze si niste pampoane excesiv asortate, si daca incerci sa-i copiezi mereu pe cei mai maturi ca tine, asta tot nu scuza nimic.

sa stii, copilaria moare chiar si in jucariile de plus la un moment dat .

twisted logic

mi-ai povestit aseara dupa ce am baut 23 de cafele, ca sa vedem cum e, ca mi-ai cumparat cadou pentru maine. un cadou scump, pe care l-ai vandut apoi ca sa-ti cumperi nenorocirea. era un cadou care nu-si merita pretul, de-aia l-ai si vandut, stiai ca n-o sa-mi placa.

apoi mi-ai povestit cum vrei sa mori. intr-o camera goala, cu 24 de pereti, ca un labirint. cu pusca langa tine si inconjurat de 3 desfranate din trecut pe care le-ai fi violat pe rand pentru ca stiai ca toate 3 te-au iubit si toate 3 te-au scarbit la fel de mult. prima era cea care te molesta cand erai copil, fata aia schiloada cu ochi mari care suferea de tourrets. cealalta e adolescenta schizofrenica, bruneta, pe care am iubit-o eu si incercam sa te conving si pe tine ca e fata de treaba. iar ultima, tipa de 24 de ani pe care ai rapit-o ieri seara si ti-ai dat seama ca suferea de sindromul stockholm. apoi dupa ce mori, sa te trezesti tot acolo, in aceeasi camera, sa iei pusca si sa incepi sa omori sobolani.

mi-ai spus ca stiai demult ca o sa ma cunosti. apoi, cand m-ai cunoscut, ti-ai dat seama ca vor trece 24 de ani degeaba, in care vom innebuni amandoi.

dupa ce te-ai disecat si te-ai mutilat in fata mea, mi-ai zis ca n-ai fi vrut sa fi un om curat si ca esti multumit de tine. ca singurul tau gest uman a fost intentia de a-mi lua un cadou.

apoi, am mai stat putin si am mai baut inca o cafea. ultima. cate au fost in total?

love letter.

Dear Violet,

I was so shocked when I heard what you are about to do, that my blood stopped flowing, my heart stopped beating and I thought I was going to collapse. I couldn’t read a word, I was staring at the PC’s screen without any reflex. My eyes were full of tears, I was waiting for it to end.

<>I’m listening to that Brian Molko’s song:
A friend in needs, a friend indeed
A friend with weed is better
A friend with brests and all the rest
A friend who’s dressed in leather.
I know you don’t need me. I’m useless. I’m like a vampire. I’m sucking your blood. That’s why it seems I have bigger boobs. All I do is asking for your help. “Borrow me money/food/clothes/books/shoes/essays etc etc”. That’s all you hear from me. I also use to call my mother or that girl with a key you-know-where from your cell-phone, this is the reason you paid 25 euro to Vodafone. I’m not offering you back anything. I’m poor. I’m ugly. I’m dotted. And, obviously, stupid.
You once told me I was your muse. I’ve been crying every night since then. I felt like that somebody really needed me for what I am. You’re so important to me. I sometimes try to impress you with gifts and birthday presents. But the word for me is stupidity, and you know what i’ve done. (
Please, please, forgive me. Don’t move. I need you.(it will be continued…)

ps: You make me shine, like your shiny teeth.

yellow.

v (11/24/2006 10:15:30 PM): azi.. e vineri..
v(11/24/2006 10:15:34 PM): la multi ani, pui de gaina..
v(11/24/2006 10:15:44 PM): *hug*

nu stiu daca sa scriu ceva lung sau ceva scurt. sau nimic.
era mult mai dragut cand nu stiam despre fetele alea multe, despre carte, despre deviant, despre cat de “copil” sunt. s.a.m.d. era mai bine sa nu fi asteptat Last Days sau o piesa de teatru.
Cu toate astea,
azi…e 20…
la multi ani, t i e (v…).

post asa ca sa fie

e panica, e timp putin si zile prea scurte. nu mai au esarfe la magazinul cu esarfe si chestii interesante. e examen, n-am nevoie sa-mi ureze nimeni succes. L. scrie poezii la turda si la posta, I. is enjoying herself, Z. nu poate sa ma pupe.

sunt oameni obsedati, sunt oameni noi, sunt si oameni vechi. sunt bani multi si ferestre deschise pe care sa-i arunci.

we were conceited, we were jealous, we were losing our decency. we’re patient, we’re waiting, we’re polite and sympathetic. we’ll be boisterous, we’ll be happy and dedicated. it’s all about symmetry. we’re symmetrical, we’re perfect although we don’t believe it. perfect shape of bones, perfect pieces of waste, perfect lines … a perfect mess. we’re all yellow!

momente de prostie

asta va fi cel mai prost text al meu.

Am dat test la mate ieri din analiza. 9 cacaturi de-alea.Pe primul l-am copiat de la Violeta, cam jumatate. Iar la restul nu am scris nimic. Absolut nimic. La sfarsitul lucrarii am scris cu creionul (ca in cazul in care profa se crizeaza sa sterg, fara sa las urme): “Nu am inteles nimic din acest capitol pentru ca am lipsit si nu mi-am facut nici temele.” M-am dus apoi, plina de incredere la profesoara si i-am explicat stadiul de prostie avansata in care ma aflu si am rugat-o sa faca meditatii cu mine. Nu a vrut. Asta e tot.

Astazi, am primit, in sfarsit, carnetele de alocatii, care, mai nou, contin 4 file lucioase, adica doar pentru anul asta, ca de la anu’ s-au gandit sa ne trimita alocatia prin posta sau sa ne-o puna pe nu-stiu-ce-card. Irelevant.
Ideea e ca m-am dus la posta sa-mi iau cei 50 de lei pentru care asteptasem atata timp. La 1 jumate se facea schimbul de tura si am stat cuminte in ploaie la o coada semiscurta si am asteptat sa termine schimbul. Am intrat. O femeie, care, la coada de afara era in spatele meu, la coada de la ghiseu s-a incapatanat sa se aseze in fata mea. Iar in spatele meu, s-a asezat un batran care mirosea… mirosea urat.
Nerespectand principiul conform caruia ala mai destept cedeaza m-am incapatanat si eu sa n-o las pe femeia aia in fata mea. A incercat ea sa scape de mine, trimitandu-ma la alt ghiseu, ca vezi doamne “poti sa-ti scoti alocatia si de-acolo”. I-am zis ca nu e adevarat, nu m-a crezut, si i-am demostrat. Am revenit la locul meu, in linie cu ea. Dupa vreo 5 minute cand era deja evident ca va trece inaintea mea, am inceput sa-i explic violetei, faptul ca oamenii sunt disperati, chiar acolo langa femeia disperata. Am accentuat cat am putut cuvantul disperare, pana cand, sarmana, a cedat nervos. A incercat sa-mi explice cum ca ea sta de nu-stiu-cat timp acolo si ca in mod normal trebuia sa fie prima, si ca eu sunt o nesimtita si o prost crescuta. Si, si, si si si “cacacioasa”. Nu mai stiu cum a continuat discutia, cert e ca am inceput s-o injur – ziceam asa intr-una “go fuck yourself, go fuck yourself, go fuck yourself” si apoi, dupa ce si omul urat mirositor a ajuns in fata mea, nu stiu cum, am inceput sa cant “My plug in babyyyyyyy crucifies my enemieeeeeeees”. Partea draguta a fost ca femeia aia nu si-a putut rezolva treaba. >:)

Am luat 8 la romana. Oamenii cubici au luat mai mult.

astenie

de dragul irinei am repostat ceva din ce stersesem, desi tot nu sunt de acord cu expusul existentei mele pe blog, dar oricum foarte putin din tot ce este aici conteaza si foarte putin poate fi inteles.

este evident, ne-au intrat zilele-n sac, iar eu nu vreau decat zapada la Busteni si sa mai dorm putin azi si maine.

oamenii astia vorbesc prea mult si ma obosesc. se invart prea multe in jurul meu. nu ma regasesc decat in muzica asta isterica pe care o ascult de cateva zile incoace, numai ca sa nu-i aud pe ei.

cat de patetici am devenit, cate promisiuni ne facem ca in final sa esuam. e o atmosfera de Craciun lamentabil.