Ma straduiesc de o luna si ceva sa-mi conving amicii ca cel mai dragut, minunat, impresionant, memorabil, divin cadou pe care l-ai putea oferi cuiva ar fi… o chitara.
Chitara este un obiect care capata intrebuintari diverse, in functie de talentul si imaginatia fiecaruia. Ea poate fi carata in spate pentru a atrage atentia, poate fi folosita pentru decorarea camerei, sprijinita de un perete sau poate fi, in cele din urma, zdranganita – Poate mult(e). In cazuri speciale, cand esti chiar pasionat, iti rogi prietenii sa te invete sa canti la ea, sau platesti un tip dragut ca sa te ajute sa faci acest lucru.In cazuri cu totul si cu totul speciale, inveti singur.
Insa inainte de a iti pune problema utilitatii ei, trebuie sa o ai. Nu-ti poti convinge parintii ca asta e tot ce-ti doresti (mai ales in cazul in care mai ai o orga electronica la care nu ai cantat decat o luna din viata ta, maxim). Mai mult decat atat, ei cred ca intr-un apartament cu 3 camere nu exista nici macar spatiul necesar pentru a tine o chitara (de parca ar fi vorba de un pian, nu de o chitara.)
In aceste conditii, singura solutie salvatoare raman amicii. Problema intervine cand “amicii” sunt de fapt doar 2 tipe. Dar nu, sa nu exageram. Ii poti socoti si pe cei mai apropiati din clasa, pe fostii iubiti, pe iubitii prietenelor tale, pe oamneii cu care ai iesit o data la o cafea/bere/cola, pe cei pe care ii cunosti de pe hi 5 sau deviantart si cu care nu ai vorbit decat pe messenger, pe cei la al caror majorat ai fost (si lista continua). Tot ce poti sa faci este sa-i inviti pe toti sa bea pentru ca este ziua ta si vrei sa se simta cinstiti (fara sa uiti sa mentionezi ca pritenii lor sunt de asemnea invitati). Dupa ce prezenta tuturor este confirmata, totul sta in mainile celor doua amice. Ele au rolul de a-i convinge pe invitatii fara bani (de cele mai multe ori) sa-si aduca contributia pentru “implinirea visului” tau.
Cand vine vorba de cumpararea cadoului… exista acel princpiu: cadoul trebuie intotdeauna sa fie “cel mai” frumos, mare, scump, colorat, neobisnuit s.a.m.d.
Eu imi doresc cea mai ieftina chitara.
bai, eu zic ca trebuie sa punem din nou in aplicare ideea cu cheta din clasa a 9a
).
Comment de uviolet — noiembrie 4, 2007 @ 9:22 pm
da, pai cam asta era ideea. numai ca acum nu stiu daca vom mai fi credibile… :-<
Comment de irisheye — noiembrie 4, 2007 @ 9:47 pm
Poti compara o femeie cu o chitara: trebuie sa umblii atent cu ea, sa o ingrijesti, sa stii ce corzi sa-i atingi pentru a “vibra armonios” in mainile tale…nu poti canta din prima la o chitara, trebuie sa inveti, sa studiezi mult, o nota..un acord…o melodie. Degeaba ai o chitara daca nu canti la ea, o tii pentru decor.. ea isi pierde din valoare. Daca nu te poti ingriji de o chitara, mai bine o dai la altul care o apreciaza.
Vrei o chitara…dar stii sa canti la ea?
Comment de Vlad — noiembrie 5, 2007 @ 10:48 am
Bai prietene, pe nume vlad… Exista vreo 3 lucruri care te-ar putea chinui ( ori toate odata, ori pe rand ) ca sa scrii un post atat de trist in care compari femeia cu o chitara :
1. Asta e cea mai probabila – Nu ai avut la viata ta nici o femeie, dar nici o chitara. Daca s-ar fi intamplat chestia asta ai fi vazut ca femeia nu are corzi si aceasta se supara cand o compari cu obiecte fara simtamant si gandire, iar chitara are toate corzile sensibile… daca te-ai uita atent, absolut toate corzile produc o vibratie, care se transforma in sunet, atunci cand le vei ciupi.
2. Te uiti prea mult la telenovele – Nimeni nu mai face o asemenea comparatie. Eu inteleg ca poate spiritul tau poetic te-a indemnat sa scrii acele aberatii, dar serios acum… Chiar este penibil si patetic postul. In locul tau mi-as cere scuze.
3. Daca tot ai comparat femeia cu o chitara ai si tu grija ce spui dupa aceea… Daca citesc postul tau pana la capat ma ingrozesc… facand modificarile necesare ar iesi ceva in felul urmator: Daca nu te poti ingriji de o femeie, mai bine o dai la altul care o aranjaza sigur ; nu poti iubi ( asta e adaptare ) prima ta femeie, trebuie sa inveti, sa studiezi mult… nu mai prietene! tocmai prima femeie trebuie sa o iubesti cat mai mult pt ca nu se stie cate ai de invatat + ca femeia nu o lasi niciodata pt decor cum ai insinuat tu ca ar face unele persoane.
Cel mai bine ar fi sa-ti scoti postul si sa-ti ceri in mod public scuze tuturor femeilor pe care le-ai jicnit cu acest moment trist. Din cauza oamenilor ca tine s-a inventat miscarea feminista sa stii ! Si nu am nimic cu aceasta… daca exista oameni ca tine, atunci pe buna dreptate ca trebuia sa existe o revolta a femeilor.
Comment de Lassa — noiembrie 6, 2007 @ 5:48 pm
erm …. lumea e cam prea frustrata pe aici. chill. Vlad, a avut intentia ,probabil de a evidentia sensibilitatea unei femei, nu cred ca ar fi dorit sa aduca vreo jiGnire femeilor. asadar, nu inteleg de unde atata emancipare si panicare din partea ta, lassa. m-am prins esti cu miscarea feminista … dar totusi, mai intai invata sa interpretezi un text. a mai ramas sa-i condamni pe Nichita, Blaga sau mai stiu eu ce poeti pentru metaforele atribuite in operele lor femeilor .
)
Comment de uviolet — noiembrie 6, 2007 @ 6:18 pm
Se vede ca nu a fost inteleasa intentia mea… Te anunt totusi, pt cultura generala ca am scris corect cuvantul a JICNI, in noul dictionar DOOM apare ca variatie libera, un fel de licenta poetica daca vrei ( tot vorbeam despre metafore, figuri de stil si alte lucruri cu nuante poetice ). Noapte buna.
Comment de Lassa — noiembrie 6, 2007 @ 7:10 pm
Si sincer… s-ar putea sa-i critic pe Nichita si pe Blaga pt ca nu sunt un asa mare fan al (neo)modernismului si nici al avangardei.
Just joking… I would never in my life contest Blaga… I`m still thinking about Nichita though…
Comment de Lassa — noiembrie 6, 2007 @ 7:24 pm
Eu iti zic sa te calmezi, deoarece termenul “a jicni” nu este recomandat.
Comment de zack00 — noiembrie 6, 2007 @ 7:36 pm
am dat niste exemple aleatorii nu trebuie sa-mi faci acum demonstratii de inteligenta. poti sa-i critici cat vrei, dar ce rost are? si ma bucur ca te-ai adaptat conform DOOM, ce pot sa spun ,hai sa stalcim de tot limba romana ca ni se cuvine.
Comment de uviolet — noiembrie 6, 2007 @ 7:40 pm
Diud, intentia ta a fost cat se poate de clara, nu aveam cum sa nu intelegem. Te-ai ratzoit exact ca o curca careia i s-a introdus ceva in partea dorsala. Vlad a fost ok. Tu ai exagerat.
De cand trebuie sa isi ceara cineva scuze pentru ca e patetic ? bai bai bai bai bai tu gandesti ce spui ? daca gandesti ce spui, sincer, cam nasol.
ps: cam tre’ sa ai tupeu sa-i critici pe Nichita si pe Blaga. inteleg sa-ti expui unele pareri contra, subiective si alea, dar de aici pana la a-l critica tu pe Nichita….sorry. tu ce citesti ?
Comment de loreta — noiembrie 6, 2007 @ 7:48 pm
mie mi-a placut ceea ce a scris Lassa
si sunt de acord cu el, pana la partea aia cu scuzele – cred ca fiecare e liber sa-si exprime parerea si sentimentele – si aici ma refer si la Loreta (dar totusi – ce-ai, copila, cu mine? 
).
Hai sa ne calmam cu totii.
Comment de irisheye — noiembrie 6, 2007 @ 8:29 pm
bine ca iti ,,sergiuiesti” vocabularul
copila
asa, fiecare e liber sa lalaalaa…
si eu ce-am facut ? m-am exprimat si eu
nu vad buba
copila
(ah uitasem)
copila
Lassa e iubitul tau?
Comment de loreta — noiembrie 6, 2007 @ 8:39 pm
Dragi amici,
) Va asigur ca nu s-a intamplat asa ceva. Primul meu post nu a fost decat o gluma inocenta, iar posturile pe care voi le-ati scris dupa aceea mi-au lasat un gust amar si au perturbat linistea acestui blog.
( glumesc, chiar daca unii vor contesta in continuare pregatirea mea scolara)
Vad ca a fost o seara destul de plina pt mai toti cititorii acestui blog, dar si pt autorii lui.
Pt inceput vreau sa-mi cer scuze pt absolut tot ceea ce am zis. Toata lumea parea dintr-o data ingrijorata de faptul ca as fi eu nervos, ca m-as fi atacat
Sincere regrete pt cei a caror inteligenta a parut atacata de oricare dintre posturile mele. Chiar nu am vrut lucrul acesta… Intr-adevar sunt un nimic, nu am dreptul sa va contest pe nici unul dintre voi ( ca sa nu mai vorbim de marele Nichita Stanescu… tot nu imi place chiar si dupa cele zise de loreta ) poate singurul lucru pe care il pot contesta pe lumea aceasta este propria persoana. NU sunt cu nimic mai bun decat voi, tot 17 ani am, tot in clasa a-XI-a sunt si mai citesc si eu din cand in cand ce pot. De preferat Libertatea ca are mai multe poze
Pai… am cam spus tot ce se putea spune in aceasta scrisoare… As vrea totusi posturile sa fie sterse de catre unul dintre admini pt k articolul era foarte dragut, iar laturile astea varsate pe aici umbresc cele scrise de Irisheye. Scuze lui Vlad, lui Zack00, loretei, lui Irisheye si lui uviolet ( nu cred k e ok uvioletei ) si sper sa va calmati cu totii, eu unul am fost calm toata ziua… Poate daca ma veti putea vedea vreodata in fata ochilor ne vedem la un suc sa radem de seara de azi.
Semnat,
Lassa
PACE !
Comment de Lassa — noiembrie 6, 2007 @ 8:45 pm
Ce popular a devenit acest topic. :>
Comment de zack00 — noiembrie 7, 2007 @ 9:27 am
dragule amic (am devenit amici la cat ne-am scos ochii pe-aici) noi nu ne-am enervat, noua ne place sa vedem cat putem scoate dintr-un om, si e adevarat ca daca ne-ai cunoaste mai bine ai rade si tu de chestiile astea, intrucat ti-ai da seama de tonul pe care s-a spus tot ce s-a spus. Totusi, nu mi se pare dragut sa o dai la intors acum ca a fost o gluma.
Comment de uviolet — noiembrie 7, 2007 @ 9:52 am
Comparaţia aia intre chitara si femeie este putin puerila si tocita as zice. Poezia presupune subtilitate, deci nu o pot considera in nici un caz poetica. Nu o contest, dar parca da pe afara de patetism. in ziua de azi tot pseudo-poetul poate compara femeia cu orice obiect. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin asta. Apropo, chiar daca a jicni este admis de DOOM, nu este forma recomandata. Este o forma care s-a impus prin greselile analfabetilor majoritari ca vorbitori ai limbii romane. Daca toti cocalarii vor spune linba romana in loc de limba romana si va fi admisa de DOOM forma noua, nu inseamna ca trebuie s-o preluam orbeste ca niste papagali.
Nichita pentru cei care-l contesta este ca un Boeing 737 pentru un Neanderthal. Vorbim despre o evolutie brusca a poeziei printr-un om de geniu care a avut tupeul sa sara vreo 10 pasi intr-o viata in care i se cuvenea doar unul. Doua argumente am auzit in viata mea impotriva lui: “Betivul ala?!” si “Afemeiatul ala?!”. Astept si altele de genul. Va avea tot respectul meu cel ce il va contesta pe Nichita, *intelegandu-l*.
Comment de Theo — noiembrie 7, 2007 @ 10:31 am
Nu poti sa “contesti” arta. Poate sa-ti placa sau nu. Si daca nu iti place, asta nu inseamna ca afirmi automat ca nu-i bun.
Comparatia intre * orice * si femeie e fumata.
Comment de Imparatul Utopic al Balcaniei — noiembrie 11, 2007 @ 7:44 pm
Ti-as fi daruit o coarda, de chitara, fireste. Pana la urma, ai primit cadoul mult asteptat?
Comment de Quetzalcoatl — decembrie 30, 2007 @ 2:29 pm
Iti multumesc oarecum pentru intentia de a-mi darui… ceva. Totusi, ce sa fac doar cu o coarda de chitara?
Nu stiu de ce. Poate pentru ca printre ei nu s-a regasit singura persoana care m-a determinat sa-mi doresc o chitara cu adevarat.
Nu am primit o chitara, pentru ca pur si simplu nu am vrut sa o primesc – au fost insa multi care s-au gandit sa-mi cumpere dupa ce am scris textul asta, dar am refuzat.
Comment de irisheye — ianuarie 4, 2008 @ 6:40 pm
hai inca unul ca sa fie 20. ce agitatie a fost aici … dar totusi cine era vlad ala?
)
Comment de uviolet — martie 21, 2008 @ 6:53 pm