de dragul irinei am repostat ceva din ce stersesem, desi tot nu sunt de acord cu expusul existentei mele pe blog, dar oricum foarte putin din tot ce este aici conteaza si foarte putin poate fi inteles.
este evident, ne-au intrat zilele-n sac, iar eu nu vreau decat zapada la Busteni si sa mai dorm putin azi si maine.
oamenii astia vorbesc prea mult si ma obosesc. se invart prea multe in jurul meu. nu ma regasesc decat in muzica asta isterica pe care o ascult de cateva zile incoace, numai ca sa nu-i aud pe ei.
cat de patetici am devenit, cate promisiuni ne facem ca in final sa esuam. e o atmosfera de Craciun lamentabil.
saru’ mana. uite, ca tot ziceam eu ca-mi place cel mai mult textul despre cuburi, acum cred ca s-a schimbat clasamentul.
“cat de patetici am devenit, cate promisiuni ne facem ca in final sa esuam” e foarte posibil sa nu ne gandim la acelasi lucru, dar…totusi, foarte adevarata si trista aceasta afirmatie.
Museul nu e isteric, domne.
Comment de irisheye — noiembrie 15, 2007 @ 4:30 pm
ba da, ne gandim la acelasi lucru. Hysteria nu-ti spune nimic?
Comment de uviolet — noiembrie 15, 2007 @ 4:33 pm