toti stiu ca am o fobie. nu-mi plac acele, nu-mi place ideea de a-mi intra ceva sub piele. si totusi, le-am suportat, toate intepaturile la care m-ai supus, la care m-ati supus. s-au strans acolo in mine seruri mai dureroase ca moldamin-ul, de care oricum nu-mi mai pasa.
mi-am construit o casa in care mi-am ascuns frica, si toate acele pe care le cumpara mama inainte, si toate injectiile pe care refuzam sa le fac. am ajuns chiar la stadiul in care ma puteam declara fericita si capabila. n-aveam mintea limpede, dar ma multumeam sa stiu ca sunt capabila sa suport si sa accept ideea ca intr-o zi o sa crape casa aia si sute de ace ma vor intepa. asa a si fost.
de atunci, am putut sa merg desculta si legata la ochi de la un capat la altul al Romanei si sa ma plimb prin liceu ca printr-un spital. am putut sa mananc mai putina ciocolata, m-am obisnuit sa o inghit rar si fara pofta.
cand ma uit inainte, nu vad decat linii negre pe tavan, care-mi deseneaza tot ce am ucis ieri. cand ma uit inainte, aceleasi maini ma trag inapoi. cand ma uit inainte, nu vad decat o incapatanare prosteasca, morbida si obositoare.
acum incerc sa aleg din atatea mizerii si jeguri pe cele mai bune, care sa-mi dea si mie un sens, o ordine, sa stearga liniile de pe tavanul ala patetic, sa ma repare intr-un fel sau sa ma piarda definitiv macar.
si tot ce am gasit a fost inca o doza de moldamin.
mi se pate usor ironic sa gasesc textul asta la tine. sa-l scrii tu, adica. nu stiu ce ar trebui sa inteleg eu din el, si nici nu vreau sa stiu inca.
ce-as putea sa spun,(asta daca ar fi sa ma regasesc catusi de putin in textul asta) ar fi ca mie da, au avut altii grija sa-mi traga “linii negre” pe tavan, pe pereti, pe mine, prin mine etc. pe care eu trebuie sa le urmez si mi-au ales altii “jegul” pe care l-au gasit ei cel mai dragut, insa, nu vad liniile tale. ce-ai vrut sa spui cu asta? cred ca nu inteleg eu bine.
uite, fii fericita ca esti libera sa alegi singura “liniile” si mizeriile, macar.
ps: am editat de 5 ori commentul asta.
)
Comment de irisheye — noiembrie 29, 2007 @ 3:19 pm
evident ca nu ai inteles nimic din textul asta. dar nu vreau sa dau nicio explicatie, considera-l impersonal, considera ca nu l-am scris eu sau ca am scris gandindu-ma la viitorul personaj al vreunui viitor roman.
Comment de uviolet — noiembrie 29, 2007 @ 5:41 pm
mhm. ok.
Comment de irisheye — noiembrie 29, 2007 @ 7:34 pm
am citit azi in cartea cea minunata (nu spun care) ca era un om care zilnic se intepa intr-un loc de pe corpul sau pentru ca zicea el “trebuie sa suferi ca sa creezi arta adevarata”. asta este ideea violeta. acele sunt prietenii nostri.
)ce-i cu commul asta? e un comment care dovedeste ca azi am stat acasa si am citit. 
)
Comment de irisheye — ianuarie 16, 2008 @ 11:06 am
te plimbi intre langage si métalangage, de aceea te citesc cu seninatate
Comment de ihtys — ianuarie 19, 2008 @ 10:15 am