2ori17

decembrie 31, 2007

ultimele zile ale ultimului an …

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 10:35 am

…au fost frumoase, au fost triste, au fost crunte, au fost previzibile, au fost speciale, au fost explozive, euforice, interminabile sau prea scurte, incomplete, au fost reci, au fost seci .

cu ce ne-am ales? … cu promisiuni ca la anu’ vom fi mai buni, ca de la anu’ ne vom schimba, cu chestii materiale, cu zambete mecanice, cu papusi vii care stiu sa se exprime in scris, cu papusi cu trecut, cu regrete, cu papusi orgolioase, jignite, zdrobite si apoi aruncate la gunoi. ele tot iti scriu de acolo, despre universul glacial in care le-ai trimis, despre clipe neuitate, vise neimplinite, despre cliseele lor sentimentale, atat de frumos spuse incat par reale …

… de undeva de sus din biblioteca a inceput sa cante cutiuta muzicala si balerina de sidef se invarte aiurea pe oglinda ei, cartile se deschid si se rasfoiesc singure, se dezbraca de povesti si se rescriu ca la anul sa le citesc iar, si sa le gasesc diferite, sa le inteleg altfel.

la capatul strazii mele cineva asteapta sa fie iertat, sa fie din nou cu noi, de la anul. in celalalt capat al strazii e parcul cu doar cateva banci, pe care, de la anul si de ce nu chiar de maine, se vor fuma din nou multe tigari, multe flori de hartie, multe pagini de autobiografie si istoriile cainilor vagabonzi care zac sub ele.

… si cu asta am incheiat inca un an, pe care-l vom arde diseara si-l vom risipi prin noi, si-l vom pierde, si-l vom regasi si ni-l vom aminti … iar la anul vom fi tot la fel cum am fost si azi si ieri si alaltaieri, poate mai mari putin, mai traiti putin, eu tot ce imi doresc este sa fim si sa fiti.

decembrie 29, 2007

schizofrenie

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 11:54 am

“Hai sa ne vedem la Universitate…dar nu acolo unde sunt scarile alea triste…Hai sa ne vedem acolo, unde au crapat statuile de frig…”

am spulberat, am calcat in picioare multe vise, asa mi-ai zis mai demult. de fapt toti viseaza la fel, doar in alb si negru … s-au spulberat singuri.

“Au crapat de tot..”

decembrie 28, 2007

le bonheur

Categorisit la Uncategorized — irisheye @ 6:21 pm

eu nu mai pot sa mai scriu pe blog. pentru ca (nu) imi mai permit. pentru ca nu mai am ce.

alex a zis ca sunt superficiala si prefacuta. :(
si apoi si-a sters blogul.
apoi o fata din liceul-cel-minunat si-a dat seama ca stie foarte multe despre Alex. Si ma rog, printre altele ca-l iubeste, si astfel eu am devenit verisoara lui, iar el o va invita pe ea la un ceai la sugestia mea.

ieri am fost la munte. la Sinaia, nu la Predeal. si am mers pentru prima oara cu trenul. n-am schiat,nu m-am dat cu placa si nici nu am mers pana la cota 2000, desi toata lumea ar fi facut asta. toti ma intreaba daca am fost pe partie, cum a fost, daca am reusit (dupa patru incercari esuate) sa schiez si chestii de genul asta. si la unii le zic ca da, la altii ca nu, depinde de inspiratie. pentru ca nu stiu cum sa le explic lor ca a fost o zi speciala. pentru ca pentru ei ceea ce nu am facut eu ar fi fost special si cool si minunat. si-mi pare rau ca (ei) nu inteleg fara sa le explic.

(am fumat impreuna doua pachete de tigari, a fost extrem de cald in trenul cu care ne-am intors, am ales melodia noastra si am descoperit motivul pentru care “ceilalti” n-au fost la fel de speciali ca el.)

V. sustine ca daca eu nu stiu ca Alex e la 11u1 inseamna ca nu stiu nimic. (okaaay!) – asta dupa ce parea extrem de socat de faptul ca sunt cu cineva, si mai mult decat atat ca nu sunt cu un tip de 15 ani. lovely.
trebuie sa am parul cret si lung, ochii verzi, multi bani si sa ma ingrijesc foarte mult ca fiu acceptata in lumea celor buni. :) (sau nu)

decembrie 23, 2007

lucrurile pe care nu le spui se pierd

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 1:46 pm

aceleasi sarbatori, aceeasi aglomeratie, acelasi frig, acelasi Bucuresti fara zapada, doar noi nu mai suntem aceiasi. ne-am risipit care pe unde a apucat, batem zilnic aceleasi strazi si totusi nu ne mai gasim.

ne-am amestecat printre oameni diferiti, noi, ostili. cateodata, am impresia ca ma strigi din capatul celalalt al Amzei. cateodata parca te vad la metrou la Romana, cum treci “pe dedesubt” fara cartela. cateodata, nu e nimeni sa mai bea ceai in Carturesti si cateodata Herastraul e pustiu. vorbim rar si putin, dar stim ca avem mereu acelasi drum, ca vom fi mereu in acelasi loc.

n-am mai calcat demult prin Crangasi si nici n-am mai ascultat Pasarea Colibri, dar n-am uitat unde sta Loredana.

azi am trecut prin fata blocului Irinei. se cam stersese “La multi ani, Dude”-ul cel imperfect si incomplet, pana la anul, o sa se duca de tot. trebuie sa mai cumpar niste vopsea.

lucrurile astea ma fac sa ma gandesc la momentul in care ne vom lovi unul de celalalt pe strada si nu ne vom mai recunoaste, moment in care nu cred de altfel, dar imi trece mereu prin minte.

poimaine e Craciunul si stiu de pe acum ca vor ramane cadouri fara destinatar sau destinatari fara cadouri si cuvinte nespuse, care se vor pierde, ca in reclama aia de la Vodafone.

decembrie 17, 2007

Vio

Categorisit la Uncategorized — zack00 @ 9:57 pm

Vio is sexxeh.She is my angelic fruitcake <3

Da, doar atat.

decembrie 12, 2007

you gave up on your dreams along the way…

Categorisit la Uncategorized — irisheye @ 4:42 pm

nu stiu cat am renuntat eu sau cat au renuntat altii sau cat s-a vrut sa.. sau nu s-a vrut sa… si asa mai departe. ideea e ca o singura data am avut si eu cu adevarat incredere in mine si in ei, cei mai mari, si a fost o greseala. dupa ce numai pe blog am scris de cel putin 3 ori ca ma mut din VM (nu MV – as fi vrut eu sa fie asa..), dupa ce le-am vorbit tuturor despre cat de minunat e Cosbucul, despre cata latina as fi in stare sa invat…. da, bine, n-are rost sa mai lungesc – NU SE POATE. nu se poate in mijlocul anului, nu se poate pentru ca nu vor oamenii cu vacantele cele mai lungi dintre toti angajatii statului, nu se poate pentru ca pur si simplu.

e cel mai frustrant moment din viata mea. pentru ca am visat atat, pentru ca ieri eram 99% convinsa ca o sa fie posibil, pentru ca mi-am dat seama ca e mai bine sa gandesti negativ, decat pozitiv si apoi sa ti se duca naibii toate planurile si… ce sa mai zic..

[ioana e in canada. inainte sa plece mi-a zis ca a citit blogul si ca ii place. :) ]

decembrie 6, 2007

pure morning

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 11:21 am

6.00 am. suna alarma … de la telefon. nu am ceas cu alarma, nu am ceas de altfel, in afara de cel de mana,pe care-l folosesc pe post de bratara doar pentru ca tin prea mult la el si pentru ca nu pot sa-l citesc caci nu are cifre, ceea ce il face sa fie perfect. in rest, urasc ceasurile. imi plac doar cele defecte sau cele care s-au oprit de tot si nu mai merg niciodata, pastrand un singur moment in ele.

revenim, 6 dimineata. Nicholas-in-boots? I’ve almost forgotten. trebuie sa ma trezesc, trebuie! chiar trebuie? la usa stau intinse mandarine(nu-mi plac portocalele,doar mandarinele), bomboane, bomboane de ciocolata, ciocolata, ghete, cizme cu noroiul de ieri pe ele. am trecut pe langa toate fara sa le vad, dovada a faptului ca ceasul meu a mers corect, desi refuz sa recunosc. imi spunea ca a trecut timpul dulciurilor din cizme.

ma grabesc sa ajung la scoala ca sa stau 3 ore degeaba si sa ma intorc acasa. ma arunc in metrou, ma strivesc de pereti, ma ploua, ma umplu de noroi, de oras, de Bucuresti. si la scoala? nimic. la intoarcere, aceeasi poveste,aceeasi ploaie, acelasi noroi. ceasul imi spune ca am ratat 3 ore in plus de somn, 3 ore de viata, 3 ore de orice altceva. ceasul imi spune ca maine am teza,teste,teme. si ma uit cum trec secundele, minutele, orele pe langa mine. unde se grabesc?

Bucurestiul e aglomerat, nu ai niciodata timp in Bucuresti. si atunci unde se grabesc?

decembrie 2, 2007

sounds of joy

Categorisit la Uncategorized — irisheye @ 1:26 pm

intrebare existentiala: de ce scrie sub 2ori17 “pentru ca ne permitem”?! chiar nu inteleg ce/cat/cum/de ce ne permitem.

“Timpul se-opreste/ clipa se dilata/ cu ochii inchisi ma gandesc/ la nori de ciocolata/ lumea se schimba si ea/ e mai pasnica asa/ daca soldati’ ar fuma/ n-ar mai bombarda si masacra”.

ieri a fost o zi draguta si probabil memorabila. aia din silence nu mai au ceai. eu tot vreau sa ma mut, desi nimeni nu-mi da nicio sansa. am teza la mate, iar loredana nu coopereaza. vio a scris despre muse, ceea ce ma face sa ma simt mai bine. A. a zis ca sunt “zea”. e adorabil.
la blog entry-ul asta nu vreau niciun comment. :D

decembrie 1, 2007

just

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 8:50 am

“just me”, “just you”, “just sad”, “just busy”, “just another wordpress blog”, just “just”. am remarcat ca acest cuvant a devenit foarte popular, un adevarat fenomen as putea spune. folosirea sa excesiva s-a extins de la hi5 si messenger pana la bloguri! dar ce vor oamenii astia sa demonstreze aplicandu-l atat de des … simplitate,modestie,durere,inteligenta? nah, I don’t think so .. maybe just the blackout in their mind. “just”-ul a devenit solutia perfecta pentru mintile goale si incapabile, cuvantul potrivit pentru a-i descrie pe ei si starile lor de colaps.

e ceva melancolizant totusi, cand vezi cum le seaca vocabularul. lumea incepe sa se rezume la cuvinte simple, fara metafore si epitete. bine ca lumea asta traieste in mai multe lumi, care se contamineaza reciproc si nu cred ca se va ajunge vreodata la o uniformizare … I just hope ….

Bloguieşte pe WordPress.com.