gol

…daca vei avea vreodata nevoie de mine, ma gasesti la usa din spate. Bate doar o singura data. Sa nu-mi conjugi verbul “a iubi”. Iti stiu deja povestea, mi-ai spus-o atunci, in noaptea celor 24 de cafele. Povestea ta are 1000 de variante sau chiar mai multe, dar adevarul? E-n buzunar, in pachetul de Marlboro Lights. Lasa-l la usa, apoi uita cine esti, uita cine sunt, cine am fost, ce a fost, ce n-a fost si tot ce ar mai fi putut sa fie.

Se-ntoarce mereu acelasi gol in mine si se umfla si creste pana ajunge sa ne uneasca strazile, parcurile, orasele, marile, continentele. atata doar. atat am avut. eu nu vreau sa raman decat cu strazile si cu parcurile alea, sa am mereu pe unde sa ma plimb de mana cu un oarecare. restul ti le las tie, ai un continent intreg pe care sa ma uiti, pe care sa te plimbi cu ce/cine vrei tu, pe care sa iubesti. acolo nu vei avea niciodata nevoie de mine…

eeewww

nu-mi place ca pluteste starea asta de stres in aer. lumea da examene, da teste, teze, probe la sport. ne asculta din letopisete si cacaturi scrise de maiorescu. ne invata ca eminescu a fost un om fericit si n-a iubit femeia, ci un prototip nerealizabil. noroc cu caietul violetei care a ramas la mine. la contabilitate ne pune sa cumparam automobile si utilaje sa calculam amortizari si tva-uri. mi-e scarba. noroc cu violeta care le stie.

am vrut sa mergem in laptarie dar era inchis. a trecut “artistul” pe langa mine, fara sa zica nimic. probabil nici nu m-a recunoscut, pentru ca eram nepieptanata. oricum eu l-am confundat cu V., dar m-a lamurit Loredana ca V. are barba acum. (nu mai are.)
Alex era si el stresat. si asta m-a facut sa ma simt in plus, si nu stiam cum sa dispar mai repede. m-am uitat la turturii care cadeau de pe acoperisuri, la mizeria de pe jos, m-am uitat la proiectia mea in toate geamurile fumurii, la Vlad pentru ca era dragut azi , la Ovidiu pentru ca nu-l vazusem de 1 an jumate si la trench-coat-ul mov al Nataliei.

La Alex nu m-am uitat, pentru ca era stresat si ma simteam in plus. Asta e tot.