vreau inapoi vara aia, bronzul de atunci, vreau sa fim din nou simpli. vreau sa mi se stearga toate amintirile, sa am in minte doar acele cateva lucruri, care m-au insotit mereu, pe care le-am ignorat, s-au lovit de multe napaste, dar tot sunt si stiu unde sa le gasesc.
s-au imparit acesti ani in prea multe colturi, ca argintul viu dintr-un termometru spart. ii mai gasesc pe sub patul meu cateodata, alteori pe terasa blocului, prin biblioteca, pe sub bancile din Herastrau, la mine pe birou, la mare. marea tot simpla a ramas, ca in fiecare an, m-am dus acolo doar ca sa-mi umplu pantofii de nisip si sa-l aduc aici, acasa. in fiecare an mi-am construit cate o utopie pe care sa o implinesc acolo, in niciun an nu am reusit. a ramas la fel, ca acum 15 veri, la fel o vad acum, la fel ma intelege. ma duc acolo si-mi arata capatul pamantului, ma ineaca pentru toate greselile pe care le-am facut apoi imi arunca in fata toti demonii lumii, sa-i aleg pe cei mai buni. niciodata n-am ales bine.
vreau sa am din nou ochii plini de lacrimi si sufletul gol.
