scriu o formula, habar n-am ce inseamna si nici nu ma intereseaza, dar mi s-a cerut s-o scriu. acum scriu mai strans de parca n-as vrea sa las sa-mi scape vreo idee, vreun gand printre litere, scriu cu spatii mai putine si mai mici, scriu inghesuit de parca n-as vrea sa-mi mai pierd sperantele si mintile. scriu linistit, ordonat, ca si cum mi-as dori sa-mi transform trecutul in prezent, sa-l aliniez ca o autista . s-au dus vremurile in care ne intreceam care face literele mai mari si mai labartate, care scria mai mult si mai straveziu.
tu ai pierdut tot pentru o sticla de bere si niste pachete de tigari cu care speri sa-ti astupi mintea vatamata. ai dat cu piciorul peste multe pietre, nu te-ai gandit totusi niciodata ca ai avea dintii destul de tari ca sa le mesteci in loc sa le pasezi dintr-o parte-n alta.
tie ti-am facut o lista cu ce ai putea sa faci ca sa-ti dai seama ca vrei sa reconstruiesti greseala mea. 0.5 l pe zi si o taranca proasta nu rezolva problema.
aseara mi-a pus stampila. si-am scris. am scris cu litere de tipar ca sa nu ma tradeze sentimentele. actele nu se scriu sentimental. si-acum nu mai vorbeste, nu mai vrea sa-si dea semnatura finala…
