acum 2 ani fix, eram in Cismigiu cu I. si L. luandu-i interviu lui S. pentru o revista imaginara care ar fi trebuit sa se numeasca Ceasul 9, pentru ca eram clasa a 9-a si aveam ganduri mari pe vremea aceea. ar fi trebuit sa fie legata de noi cu bratari din alea innodate. ii facusem si site, si acum il mai gasesti pe google daca dai search, dar a ramas ca un camp in paragina, de fapt nu noi il facusem, il facuse un tip caruia nici acum nu i-am multumit ca si-a batut atata capul cu noi …
era si Th cu noi in Cismigiu, era ziua lui …
si azi e ziua lui, dar azi e o alta poveste pe care eu nu vreau sa o rezum decat la un “La multi ani!” si sa le dau altora prilejul de a scrie despre ea. acum 2 ani eram in Cismigiu la Rondul Poetilor, unde L. si-a facut planuri ca atunci cand va ajunge ea presedinte sa puna socuri electrice in bancile de sub statuile poetilor, pentru ignorantii care se saruta sub nasul ilustrelor figuri, in loc sa-i priveasca cu luare-aminte, sa-i citeasca si sa-i comemoreze.
acum 2 ani eram in Cismigiu si aveam vise mari, copilaresti. aveam inima goala, un suflet mare, aveam ochii deschisi si limpezi. lucrurile erau simple, viitorul era departe si incarcat si nici nu m-as fi gandit ca vor trece peste noi atatia nori negri, atatia oameni, ca vom strange atatea maini, ca ne vom lovi de spatele multora, ca vom alege sa uitam tot ce s-a intamplat in intervalul asta. mergem de la minus infinit spre plus infinit si simtim si plusurile si minusurile acestui drum, cu pumnii stransi si dintii inclestati.
de-atunci eu n-am ramas decat cu inregistrarile in care S. ne vorbea despre viitorul sau volum de poezii, am ramas cu I. si cu L. amintindu-ne de toate chestiile astea. am ramas cu noroiul adunat in acesti 2 ani si cu intrebarea ce va urma …
