in camera asta sunt 4 maini, 4 ochi, 4 urechi … si totusi privesc singura apa minerala cum pocneste in pahar si lumea efervescenta cum se dizolva in ea. si totusi doar eu aud linistea isterica tipandu-mi in urechi.
exista o umbra care trece prin tine, te face sa respiri, sa plangi putin si-apoi impietresti la loc. prea multe aspiratii pentru aceasta tacere.
Si-n pastila aia care se topeste in pahar suntem toti. Niste nenorociti, niste ipocriti, niste egoisti. Azi imi cade parul din nou, din nou am mainile uscate, din nou mi se crapa buzele. Azi sunt aici, maine ce o sa mai fie nu stiu.
Shhh…taci! O sa fie liniste si atat. lasa paharul sa se sparga…
