“Unde-am plecat… si unde-am ajuns? Imi cer scuze ca esti, imi cer scuze ca nu-s.”
Mi-am lasat prietenii sa astepte si sa spere ca ii voi suna sa le zic la multi ani, ca ma voi intalni cu ei la Universitate la 2 jumate, ca voi merge la aerobic. Imi cer scuze, nu pot.
Altii m-au lasat pe mine sa astept o dovada. O dovada ca e totul bine si ca nu am de ce sa-mi fac griji. Nu exista nimic pana acum, doar o multime de cuvinte ridicate la rangul de promisiuni. Promisiuni nerespectate. Imi cer scuze, nu mai pot.
“Runnin’ in circles…
Chasin’ our tails…
Comin’ back as we are…”
Mi-amintesc cum intr-o alta primavara ascultam Ploaie in luna lui Marte. Primisem un pinguin colorat in rosu, alb si albastru, ca sa ma motiveze sa invat franceza. Pinguinul nu mai e si nici franceza nu am invatat. Zilele astea rasfoiam Teen Press. M-am uitat cateva minute in gol la pagina unde e cronica la The Interview. E un sentiment de nostalgie la fel ca atunci cand ascult “A toi”, “Te souviens tu…” etc. Ca atunci cand trec pe langa blocul ala de langa British Council.
Nu-mi este dor decat de ceea ce eram eu – un copil care crede in tot ce spun oamenii care canta la chitara, care citesc carti in germana si care scriu poezii. Atunci nu aveam nevoie de dovezi, de promisiuni. Puteam sa raman in Ioanid sa desenez fluturi fara sa astept nimic altceva.
de ce nu mai poti draga?
Comment de uviolet — martie 6, 2008 @ 8:20 pm
,,iti plac pinguinii ?” era mesajul lui. cam asa incepuse totul. desi mi-ai spus si azi la telefon de post, abia acum cand l-am citit mi-am amintit si eu de pinguin. crezi ca toti care intra incaltati in viata noastra au povesti d-astea cu pinguini ? nu de alta, dar eu una m-am lecuit
)
Comment de loreta — martie 7, 2008 @ 6:12 pm
cat de ciudat…
nu mi-am dat seama ca pana si povestile cu pinguini se repeta. dar asa e..
oricum, eu nu vreau sa vorbesc despre lucruri urate. cred ca intr-un fel le-am si uitat. au ramas doar niste amintiri, niste melodii pe care le asociez cu povestea aia si resentimente pentru ce eram eu.
Comment de irisheye — martie 7, 2008 @ 6:55 pm
ce nu pot sa pricep asta cu ,,am uitat”. e la modu: hai sa iti povestesc in detaliu tot ce a fost (fiindca sunt capabila sa fac asta) si cand termin de spus tot zic ,bine, oricum am uitat’. doar pentru ca nu ne mai afecteaza in aceeasi masura unele lucruri nu inseamna ca ajung sa fie si uitate. mai ales chestiile de genul asta
Comment de loreta — martie 8, 2008 @ 9:12 pm
eu am spus ca am uitat lucrurile urate, nu ca am uitat tot ce-a fost si tot ce-am povestit. n-am uitat piesele de la Pasarea Colibri (Cantec soptit… 8->), n-am uitat jocurile de pe YM, sau incercarile mele de a parea super inteligenta pe forumul lor.
)
Comment de irisheye — martie 9, 2008 @ 10:39 am