2ori17

aprilie 18, 2008

sinteza de trecut

Categorisit la Uncategorized — Tags: , , , — uviolet @ 6:17 pm

da! au redeschis motoarele! s-au spus multe cum ca s-a stricat tot ce era, ca se duc numai depravati pe acolo, dar, tot ramane locul minunat in care sa te duci sa nu faci nimic, nimicul pe care nu l-ai face oricum intr-o cafenea plina de fum si intunecoasa. in momentul in care am auzit ca s-ar putea sa inchida terasa, a inceput sa planga inima in noi, gandindu-ne la ce vara trista ar urma cat timp vom fi in Bucuresti si din pacate este adevarat, se va desfiinta, vor muta Laptaria si Deko, pentru ca vor sa renoveze TNB-ul. asadar ar trebui sa ne bucuram cat mai putem.

am fost ieri acolo si mi-am amintit de toate poeziile pe care le-am copt pe banca de sub boxa impreuna cu irina pentru exercitiile lansate de drojdieri:

Bon Appetit!

Astazi sufletul nostru se hraneste cu dulceata de visine.

Nu-i place, e prea amara …

dar cea de capsuni s-a terminat demult.

Bomboane nu mai vrea sa manance,

I-am dat intr-o zi dropsuri mentolate.

Privindu-le ca pe niste ochi pierduti de fata razgaiata,

A vrut sa le devoreze,

Dar si-a spart un dinte…

Ce faci, nesabuitule?

Nu stii ca sufletul meu moare,

Daca-i dai prea mute dulciuri?!

nu stiu daca am postat-o vreodata pe drojdia lor literara…

mi-am amintit de zilele pe care le pierdeam acolo doar cu Irina, si pe care Irina le pierdea acolo doar cu Lore, uitand sa mai vina la scoala. cand m-am dus la bar sa-mi iau un suc, am resimtit momentul cand stateam pe scaunele alea inalte, urmarind-o pe Loredana, l-am vazut din nou pe tipul cu dreaduri care a venit sa ne dea cartofi prajiti, l-am vazut pe tipul care a venit sa-mi ceara o mie de lei, pe tipul caruia ii placea sa picteze si vorbea prea mult.

mesele din centru erau goale, nu venise inca multa lume. m-am lovit de una si dintre scandurile ei au cazut betele de chibrit din care doi ciudati ne-au construit candva jocuri geometrice in timp ce ne vorbeau despre Dostoievski sau Cehov sau nu stiu ce sport ciudat care era un fel de judo, chiar daca ei spun ca nu e asa.

am gasit amprentele pe care le-am lasat acolo la concertul Luna Amara, ultima data cand am mai vazut-o pe Zghemotoc. am gasit scena pe care am stat candva pentru ca nu gaseam locuri, am gasit paginile rupte din Sapte Seri si B24FUN in care scria despre Vama si despre Stufstock, am gasit multi oameni insuportabili a caror prezenta acolo este secanta, dar totusi…am gasit ceva.

aprilie 9, 2008

fulgulet de ciocolata

Categorisit la Uncategorized — uviolet @ 9:43 pm

pagina 216. matematica, a XI-a. derivatele de ordin superior. si totusi … la gandul ca vor mai urma inca 2 ore de matematica, Irina a clacat si a inceput sa viseze fulguleti de ciocolata si sa-mi deseneze caietele, cartile etc. cum face ea de obicei. cand ma gandesc la orele acelea memoria intra intr-un “trip” lent, lent, leeeeeeeeeeeeeeeeeent si vad cifrele asternandu-se pe hartie, fara logica, rar, pe foile noastre sunt mari lacune umplute in schimb cu mazgaleli cosmogonice, proiectand un viitor mult mai vesel, caci “timpul se-opreste, clipa se dilata, cu ochii inchisi ne gandim la nori de ciocolata”.

momentul lent trece …

“sub podea cineva fredoneaza un cantec ciudat” … si ma vad pe strada rece din Sinaia, tinand pe cineva de mana, compromitandu-mi viata cu primul fum. atunci a inceput totul . atunci cand luminile s-au stins pe strada aia si m-am dezechilibrat si am cazut in pivnita de caramida unde ne-am regasit toti si ne-am pierdut din nou. atunci a inceput totul, cu primii carbuni arsi, prima noapte pierduta in foisor … irecuperabil.

totusi dormi acum, dormi.

aprilie 5, 2008

letter

Categorisit la Uncategorized — Tags: — irisheye @ 8:09 pm

“Grasunici,

Stiu ca ti-am sustras aceasta foaie sub pretextul scrierii lectiei la planificare. I’m sorry, I can’t do that because I missed (am ratat) the first line. Dear iubi, dear iubi, dear grasunici, dear (*cuvant mult prea obscen aici*), ochisor semi-bulbucat, I’ve watched a change in you. You’ve never written before what this unshaved man says.

Nasuc, your nails have grown bigger and bigger.. Cut them. Have them cut. I know you and L. are together forever together (?!) and you don’t want to make this clear (?!), to show off. Yes, to show off. Yes, yes all you answered (?!) was a smile, a beginning of a silent laugh. You can’t hide it any longer. You’re in love. Into the love.

Look! I mean, try to feel this, to picture this. In your head. Into your little, roundish, blackish, semi-blackish head. You, a little citizen, a little brown-skinned citizen. With grown nails and endlessly long hair. You, a slim body owner. You are forced/urged to stay here. Here, in this blue chiar. Into the blue chair in front of a yellow-blue desk. You’re dreaming of dreams. Forbidden dreams.”

nu stiu ce am vrut sa zic cu asta. e din cutiuta cu amintiri de anul asta.

Bloguieşte pe WordPress.com.