pagina 216. matematica, a XI-a. derivatele de ordin superior. si totusi … la gandul ca vor mai urma inca 2 ore de matematica, Irina a clacat si a inceput sa viseze fulguleti de ciocolata si sa-mi deseneze caietele, cartile etc. cum face ea de obicei. cand ma gandesc la orele acelea memoria intra intr-un “trip” lent, lent, leeeeeeeeeeeeeeeeeent si vad cifrele asternandu-se pe hartie, fara logica, rar, pe foile noastre sunt mari lacune umplute in schimb cu mazgaleli cosmogonice, proiectand un viitor mult mai vesel, caci “timpul se-opreste, clipa se dilata, cu ochii inchisi ne gandim la nori de ciocolata”.
momentul lent trece …
“sub podea cineva fredoneaza un cantec ciudat” … si ma vad pe strada rece din Sinaia, tinand pe cineva de mana, compromitandu-mi viata cu primul fum. atunci a inceput totul . atunci cand luminile s-au stins pe strada aia si m-am dezechilibrat si am cazut in pivnita de caramida unde ne-am regasit toti si ne-am pierdut din nou. atunci a inceput totul, cu primii carbuni arsi, prima noapte pierduta in foisor … irecuperabil.
totusi dormi acum, dormi.
