au trecut vreo 5-6 saptamani de cand ne-am intors din Grecia si de cand practic n-am mai facut nimic notabil. nu ca ar fi fost excursia aia in Grecia ceva notabil, dar tare mi-e teama ca ala va singurul lucru cvasi-memorabil din aceasta ultima vacanta de licean bla bla.
imi spunea Vio intr-o noapte ca imi place sa ma victimizez. sa demonstrez ca oamenilor nu le pasa de mine. ca ma exclud. ma subestimeaza. nici atunci, cand am adormit plangand din nu-stiu-ce motiv si nici acum nu pot sa-mi dau seama daca la mine sau la altii e problema. si nici nu stiu cata importanta are.
m-am inchis in casa zilele astea. (as fi fumat niste tigari bune, as fi scris niste scrisori, as fi terminat de citit cateva carti uitate prin biblioteca). n-am facut nimic pur si simplu.
ieri am dat peste articolul asta. Il citesc si-mi dau seama ca viata mea trebuie sa se schimbe. Pacat ca era 8 seara, cam tarziu pentru schimbari. de maine, poate…
azi am gasit cd-ul pe care mi-l facuse Vlad, numai cu piese de la RHCP, pe vremea cand eu credeam ca “RHCP e naspa”. a fost prima oara cand l-am ascultat fara sa sar peste nicio piesa.
