e luni si eu chiar invat. nu ma motiveaza ideea ca peste mai putin de 2 luni e bac-ul, insa mi se pare trist ca maine va fi ultima teza la romana. m-am gandit ca ar fi dragut sa ma implic mai mult decat pana acum. bineinteles ca nu voi avea un eseu excelent, poate nici macar de 8 sau 9, pentru ca la noi, acum, nu se pune accentul pe ce intelegi, pe ce iti transmite o opera sau ce te impresioneaza, ci pe cat de mult poti sa memorezi intr-o perioada foarte scurta de timp. sunt, deci, oameni care spun cu mana pe inima ca urasc “romana”, dar care au o capacitate de a memora atat de buna, incat profesorul care se simte “plagiat” cuvant-cucu-vant se emotioneaza atat de tare si le da, fara echivoc, nota maxima.
e foarte frustrant sa ma gandesc la scoala in ultima vreme. am luat 10 la contabilitate fara sa stiu nici macar un cont din cele 30 pe care le-am insirat acolo sub forma de analiza contabila. in schimb, ma uitam in rubrica “Limba engleza” unde, bineinteles, se gasesc in dreptul numelui meu doua note de 9. ar trebui sa fiu mandra daca ma gandesc ca nu m-a intrebat nimeni nimic. as fi putut prea bine sa am 2, nu 9. insa nu, eu am 9 pe activitatea la ora. 
that’s how she calls it. am incercat sa-i explic frumos profesoarei ca nu am de gand sa-mi pierd timpul cu 100 de scrisori despre “ways of earning extra money, as i want to go on holiday”, “how beautiful my holiday is”, “how to convince my parents to let me go on holiday” etc etc etc. am rugat-o sa-mi dea un test, sa binevoiasca sa-l corecteze si sa-mi dea o nota obiectiva. dar presupun ca e mai simplu pentru ea, ca profesoara, sa ma streseze pe mine, in timp ce altora care zambesc si citesc mai frumos (de pe net) le pune cu acelasi zambet (…frumos ?!) 10.
analizand aceasta situatie, nu-mi mai vine greu sa inteleg de ce atunci cand am fost intrebata care sunt materiile mele preferate, am facut o pauza si am spus… chimia si botanica.
